De către Vasile Hăisu
•
24 februarie 2020
Am pictat acest tablou intr-o perioada de agitatie sociala, este expunerea unui strigat de disperare pe care il simtim poate cu totii cand minciuna si nepasarea isi fac loc in vietile noastre. Se intampla sa scriu acest prim articol de blog in aceeasi perioada in care se lanseaza filmul despre tragedia de acum 4 ani si cateva luni de la Colectiv. Au murit acolo tineri, au murit copii. Sunt tatal a doi copii de 13 si 15 ani. Cum as deschide ochii in fiecare noua dimineata stiind ca sansa la viata copiilor mei a fost strivita de incompetenta? Suntem vii, dar fricosi, suntem in viata, dar nu traim, suntem pe pamant, dar plutim. Dedic primul meu articol pe blog copiilor disparuti in incendiul de la Colectiv si celor care se simt neputinciosi in fata nepasarii si a ignorantei, a minciunii si a imposturii.